Meditaţii lirice
30 Aug 2009 Scrie un comentariu
Gând de vacanţă
Copilă cu ochi negri, înlăcrimaţi şi trişti, Cum poţi în lumea asta haină să rezişti ? Când toţi te vând, te mustră fără milă,
Ca pe-o unealtă prea simplă şi docilă.
Aici în ţara asta frumoasă-ţi este bine,
Iar tu să pribegeşti prin ţările străine ?
Să fii umilă slugă pentru acei bogaţi,
Să nu ai oare parte de visul de vacanţă,
De cânt şi bucurie în marea ta speranţă ?
Să nu asculţi glas dulce la recele izvor,
Să laşi acasă-n lacrimi părinţii tăi şi fraţi ?
Ai tăi să sufere-n tăcere după al lor odor ?
Să nu auzi cum cântă mii păsărele-n crâng
Şi doina românaşii la coasă cum şi-o plâng ?
Să nu asculţi tăcută al mării val spre sară.
Când soarele apune, ca-n zori iar să răsară.
Nu te pleca, copilă, la glasul celui rău,
Iubeşte, de se poate, mai mult ce e al tău.
Prof. Pogan Mihai
