Circ de iarnă

Încă de la începutul școlii intuisem că anul acesta școlar ne va aduce tot felul de șicane, dar nu credeam că se va ajunge chiar la circul acesta în plină iarnă. Pe fondul unor alegeri așa-zis „trucate” s-au terminat banii și poporul trebuie să facă sacrificii. Pentru pliantele electorale azvârlite peste tot se găsesc bani, dar pentru salariile profesorilor, chiar reduse cu 15 la sută, nu mai sunt bani.  Se apropie sărbătorile de iarnă și fiecare vrea să se bucure de sosirea lor, dar bietul român e hărțuit de circul politicienilor și de grija coșului zilnic.  Fără pic de rușine urlă politicienii pe toate posturile de televiziune, doar-doar vor apuca iar ciolanul cel mai gras, iar poporul poate să crape. Iar profesorii să ia un concediu fără plată, că doar școala nu e „productivă” și poți să fii mare și fără să citești o carte în viața ta. E suficient să ai tupeu și să m inți cu nerușinare. Cu asemenea mesaj despre școală, ne va fi tot mai greu. Că, oricum, sistemul de învățământ nu mai are n imic „organic”, românesc, totul fiind copiat și impus de U.E., condiționat de aceștia și mergând nu la esențe, ci la formalism. Așa vom avea o generație slab pregătită și ușor de manipulat – slugi la cei străini. Așa că, nici o bucurie nu-mi aduce această vacanță de iarnă, chiar dacă e mai mare și cu „recuperare” (Concediu fără plată cu recuperare – ce-o mai fi și asta). Nu mai am cuvinte și las „colindul” să vorbească.

Trist colind 


Lerui ler, Domnului Doamne !
C-am pornit a corindare,
Să rostesc tristă cântare:
Să vă spun cu gând curat,
În țară ce s-o-ntâmplat …
Că stăpânii-s lacomi tare,
Săracii-s făr-de mâncare;
Că stăpânu-i mincinos,
Săracu-i făr-de folos.
În Grădină-s pomi uscați,
Oamenii-s tot supărați;
Zâmbetu-mpietrit pe față -
Vai și-amar de ea viață !
Că n-ai, Doamne, ce să pui
Pe masa românului.
Țara arde, duhu-și dă,
Și domnii … se piaptănă.
Lerui ler, Domnului Doamne !
Că-n Grădina lui Ion
Străinu-i acuma domn;
Se strecoară, dă din coate,
Să mai fure cât ce poate.
Măi române, frățioare,
Întoarce-te la mioare,
La căsuță-n satul tău,
Lăudă-l  pe Dumnezău,
Și-l uită pe strinul rău;
Să se ducă pe pustiu,
De nume să nu-i mai știu !
Să corindăm de Crăciun
La omu ̓  harnic și bun;
Și s-aducem mulțămire
Celui Deasupra de Fire –
Lerui ler, Domnului Doamne !
Ia aminte, Bade Ioane !
Prof. Pogan Mihai

Gânduri negre


Începe şcoala ?

A sosit şi 1 septembrie, dată la care, conform tradiţiei şcolii româneşti, dascălii, aceşti slujitori ai spiritului omenesc, se întorc la datorie. Pe coridoare şi în cancelarie se aud glasuri vesele, odihnite, chiar dacă şi anul acesta canicula prelungită ne-a indispus. Dar despre ce tradiţie vorbesc eu ? Mai respectă cineva azi în şcoală, şi nu numai, ceea ce numim moralitate, continuitate, consecvenţă, perseverenţă – principii fundamentale ale pedagogiei ?! Parcă în mod voit, dar mai ales prin „indicaţiile preţioase” ce vin din Uniunea Europeană, totul e pus sub semnul liberului arbitru, dacă nu lăsat la voia întâmplării sau interesului meschin.. Asta dacă nu ne dau sfaturi politicienii, ce consideră mai nou că a venit şi rândul profesorilor să facă sacrificii băneşti, că doar ne aflăm în toiul crizei. Şi nu ne-o spun direct, cum ar fi omeneşte, ci mişeleşte, tocmai acum la început de an şcolar. Nici mai mult, nici mai puţin, se zvoneşte că şcoala va începe cu zece zile mai târziu, spre bucuria copiilor, dar şi spre satisfacţia unor politicieni care s-au gândit cum să mai facă nişte economii furând din salariul profesorilor. Şi cred că acesta e doar începutul. Sau e şi aceasta o manipulare a profesorilor în pragul alegerilor prezidenţiale, cum s-a mai întâmplat ? Nu mai bine ne spuneau cu cât ne jăcmănesc şi să nu afecteze imaginea începutului şcolii. Cred că am fi acceptat o asemenea formulă, în naivitatea noastră, că doar nu suntem pentru prima dată fraieriți, minţiţi şi umiliţi. Pentru cei de sus nu contează că se perturbă grav programa şcolară şi aşa prea încărcată şi confuză în „alternativele” ei interesate. La învăţământ toată lumea se pricepe şi ce dacă mai stăm puţin pe acasă, fără bani, desigur. Şi asta nu e tot: de la inspectorate se stabileşte pentru fiecare şcoală câte posturi să dispară, tot pentru economii. Şi cei mai afectaţi sunt profesorii tineri, care şi aşa au un salariu de mizerie. Şi mai e ceva sfânt în lumea de azi ? Ne aşteaptă zile triste şi grele, dragi colegi !

Prof. Pogan Mihai

Grupul Şcolar Industrial Sebiş – şcoala mea

Scoala

Şcoala unde predau limba şi literatura română

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.